Am privit fisa de somatie de la fisc si m-am asezat pe coltul mesei, cu palaria inca pe cap. Prin oras mergea vorba ca-s un tip de gheata, directorul ala dur adus de la centru care taia credite in stanga si-n dreapta fara sa se uite la om. Ma priveau toti ca pe un robot la dunga venit sa faca ordine prin hartiile lor prafuite. Habar n-aveau ei ce comedie jucam si cat de aproape eram, de fapt, sa ma duc de-a dura.

In aceeasi seara am vazut-o pe ea la cazinoul de la Cercul Militar. Intrase la brat cu un bancher batran, imbracata intr-o rochie de dantela neagra, scurta, parca facuta special ca sa atraga toate privirile din sala. Avea zambetul ala lenes de femeie pe care o doare-n cot de toti, si care stie la leu cat te costa pe tine doar sa-i zici buna ziua pe strada. Si cand s-a intors spre mine sa-mi ceara un foc, am simtit cum dracului se duc toate regulamentele si cifrele mele pe apa sambetei. Nu mai contau deloc.

"I-ai aprobat dosarul lui tata, nu-i asa?" mi-a spus ea, tragand un fum lung si privindu-ma de sus, de parca mi-ar fi stiut dinainte toate secretele. "Sunteti atat de previzibili voi, astia care vreti sa pareti incoruptibili. Credeti ca daca tineti cheia de la seif, aveti si lumea la picioare."

M-a lovit direct in ambitie, normal. I-am intors-o asa, zambind stramb parca si tot potrivindu-mi cravata: "Vezi ca toata lumea voastra sta in picioare doar fiindca va punem noi semnaturile pe garantii. Daca strang eu robinetul maine, toata faima voastra ramane o simpla poveste pe datorie, si nimic mai mult".

A ras scurt, de parca i-as fi spus o gluma proasta. Si tocmai rasul ala m-a facut sa imi pierd mintile. Ca sa o vad venind la mine de buna voie, ca sa ii demonstrez ca pot fi mai mult decat un biet functionar legat de birou, am facut o nebunie. Am inceput sa trec cu vederea lipsurile din actele familiei ei, am falsificat rapoarte de audit si am semnat credite fara acoperire, totul ca sa o pot insoti in weekendurile la munte, cumparandu-i cadouri scumpe cu bani luati direct din casierie. Ea ma lasa sa o strang in brate pe terasa hotelului, dar a doua zi pleca fara sa lase un bilet, lasandu-ma sa platesc singur notele de plata uriase.

Azi-dimineata s-a spart buba. M-am trezit cu inspectorii de la centru peste mine in birou, fara niciun avertisment. Au pus sigiliu pe seif, au luat la mana toate registrele din ultimii doi ani si gata, acu-si fac jandarmii bagajele sa vina sa ma ia pentru delapidare. Sunt gata, s-a terminat. Am alergat la ea la hotel, convins ca o sa inteleaga ca toata mizeria asta o facusem doar ca sa fiu la inaltimea capriciilor ei.

Am gasit-o in hol, cu bagajele facute, gata sa plece cu masina bancherului spre strainatate. Cand i-am zis, cu vocea tremurand, ca am pierdut totul din cauza ei, s-a uitat la mine cu o nepasare glaciara, ca la un functionar care gresise un calcul in bilant.

"Ai fost un baiat de treaba, dar ai fost prea grabit", mi-a spus ea, punandu-si manusile de piele. "Ai vrut sa pari mare magnat, si ai uitat ca un director de banca nu trebuie sa ramana niciodata cu buzunarele goale. Eu nu pot sa raman cu un barbat care are catusele pregatite la usa."

A urcat in masina si a plecat, lasand in urma doar un nor de praf pe asfaltul incins. M-am intors in biroul meu golit de acte, asteptand sa aud pasii ordonantelor pe coridor. Am privit hartia de somatie de pe masa si am inceput sa rad singur. A plecat ea crezand ca m-a lasat praf, o alta victima a propriilor fantezii, dar naiba s-o ia, s-a inselat amarnic. Chiar si asa, cu dezastrul la usa, parca totul a iesit cum voiam. I-am aratat eu ei cine sunt. Am fost singurul nebun care n-a incercat s-o cumpere cu promisiuni sau combinatii ieftine, si am preferat sa-mi dau foc la toata cariera doar ca sa-i las o amintire de neuitat cand ajunge departe.