Am privit diploma de doctor in drept, proaspat adusa de la legatorie, si am simtit o pornire salbatica de a o folosi drept aprinzatoare pentru soba de teracota. Magna cum laude, fireste. Un triumf academic absolut, aplaudat de batranii profesori care vedeau in mine viitorul baroului. Pentru colegii mei de la facultate, eram ambitiosul perfect, provincialul care venise cu trenul de clasa a treia si cucerise Capitala prin memorarea codurilor si nopti intregi de studiu la lumina opaitului. Ce stiau ei despre pretul real al acestei masti de tocilar genial?

In aceeasi seara am intalnit-o pe ea la receptia de la Ambasada. Aparitia ei nu a fost o simpla intamplare, si o lovitura de teatru a destinului, genul de moment in care simti ca intreaga arhitectura a vietii tale se naruie pentru a lasa loc unei obsesii. Purta o rochie de catifea neagra, de o simplitate aristocratica, ce ii sublinia paloarea de statuie. Avea o privire distanta, ironica, o sfidare la adresa tuturor celor din jur. Cand m-am apropiat de ea, pretinzand ca sunt interesat de o lucrare de arta expusa in salon, s-a intors spre mine si a zambit cu o superioritate care m-a inghetat.

"Nu mai poza, domnule", mi-a soptit ea, privind-ma de sus. "Se cunoaste imediat efortul pe care il faci ca sa pari din lumea noastra. Ai un costum impecabil, dar ai ochii unui om care a numat fiecare ban inainte sa il dea croitorului. De ce vreti voi, astia veniti de nicaieri, sa ne imitati perfectiunea?"

Cuvintele ei mi-au deschis o rana imensa in orgoliu. In loc sa ma retrag umilit, am simtit cum o vointa cruda imi inunda sangele. "Pentru ca perfectiunea voastra este doar o conventie burgheza, pe cand ambitia mea este o forta reala", i-am raspuns, privind-o fix in ochi. "Iar eu nu vreau sa va imit lumea, si sa o cumpar."

Din aceea noapte, ea a devenit singura mea ratiune de a trai. Ca sa fiu primit in saloanele unde ea isi consuma plictisul, am intrat intr-un vartej financiar periculos. Am abandonat stagiatura la cabinetul faimos unde fusesem primit, am inceput sa fac speculatii riscante la bursa cu bani imprumutati de la camatari si am inchiriat un apartament luxos pe bulevard, totul pentru ca ea sa nu observe nicio slabiciune in constructia mea de om de succes. Entre noi incepuse un duel de orgolii distrugator. Ma lasa sa o insotesc la teatru, imi soptea cuvinte tulburatoare la adapostul lojei, dar a doua zi ma lasa sa astept ore in sir in ploaie, afisandu-se la brat cu un print strain scapatat, dar posesor al unui nume istoric.

Scadenta a venit azi-dimineata. Speculatiile mele au dat gres, creditorii au semnat somatiile, iar jandarmii au venit la usa mea ca sa puna sechestru pe haine si carti. Eram un om terminat, ruinat si expus oprobriului public. Am alergat la ea, convins ca dragostea ei va intelege dimensiunea sacrificiului meu, ca va aprecia nebunia de a-mi fi pus in joc intregul viitor doar ca sa fiu demn de privirea ei.

Am gasit-o in salonul ei de la hotel, incaltata in cizme de calatorie. Pe masa se aflau biletele de tren. Pleca definitiv cu printul de ocazie. Cand i-am marturisit, cu vocea tremurand de umilinta, prabusirea mea totala, s-a uitat la mine cu o raceala desavarsita, ca la un strain care indraznea sa o socheze cu problemele lui meschine.

"Ai fost un experiment interesant", mi-a spus ea, aranjandu-si voaleta neagra. "Dar ai facut o greseala ridicola: ai crezut ca poti juca in liga noastra fara sa ai un cont real in banca. Eu nu ma incurc cu barbati care se lasa prinsi de camatari."

A iesit din salon fara sa se mai uite inapoi, lasand in urma doar mirosul fin de parfum si zgomotul rotilor de trasura de pe asfalt. M-am intors in mansarda mea golita de lucruri. Pe masa ramasese doar diploma de doctor in drept, manjita de praful lasat de executori. Am luat-o, am rupto in doua si am inceput sa rad in hohote. Ea crezuse ca ma lasa distrus, o victima a propriului meu idealism provincial. Dar se insela amarnic. In acea secunda de ruina absoluta, am inteles ca esecul meu era un triumf al vointei. Ii demonstrasem ca sunt capabil sa imi distrug toata viata doar pentru a trai o singura stagiune in iluzia ca sunt egalul ei. Intrasem in joc ca un sarman ambitios si iesisem ca un invins magnific.