Pe malul stancos, acolo unde apele musca cu furie din temeliile de piatra ale castelului, am ridicat un templu dedicat exclusiv stiintei si izolarii. Intr-o epoca orbita de superstitii, eu cautam scanteia primordiala, acel fluidum capabil sa reanimeze carnea invinsa de boala. Acolo am cunoscut o persoana a carei inteligenta taioasa rivaliza cu propria mea ambitie. Avea fruntea inalta, de o paloare severa, si ochi de un verde intunecat, asemanatori cu vitraliile vechilor catedrale prin care lumina trece filtrata de secole de suferinta.

Iubirea noastra nu a cunoscut idila vulgara a saloanelor; a fost o contopire electrizanta a doua minti ce refuzau sa accepte decretele mortii. Ne petreceam noptile in amfiteatrul de anatomie al turnului, sub lumina tremuratoare a lampilor cu ulei, disecand secretele tesuturilor si complotand impotriva fragilitatii umane. Bratele ei, reci si ferme, ma ghidau atunci cand bisturiul tremura pe fibra musculara, iar glasul ei, de o melodicitate sobra, imi recita ecuatiile galvanismului ca pe niste psalmi ai unei noi geneze. O consideram nu doar partenera mea, si insasi constiinta operei mele.

Tradarea ei a avut precizia unei incizii chirurgicale, lasandu-ma mutilat in cel mai pur punct al orgoliului meu. In noaptea in care experimentul suprem era aproape de desavarsire - cand trupul reconstituted pe masa de galvanizare daduse primul semn de viata printr-un spasm involuntar al degetelor - am descoperit ca aparatura fusese sabotata. Ea inversase polaritatea conductorilor de cupru, trimitand o descarcare fatala nu in carnea inerta, si in acumulatorii care stocasera energia a zece furtuni. Totul s-a transformat intr-o explozie de sticla si acid.

Privind-o printre fumul inecacios, am inteles oroarea din ochii ei: ea nu ma tradase din gelozie sau nebunie, si din ordinul unei societati secrete de medici empiristi, carora le vanduse, bucata cu bucata, desenele si jurnalele mele de laborator. M-a tradat pentru a-si cumpara propriul loc in randul elitei stiintifice care ma renegase, oferindu-le lor secretul meu in schimbul recunoasterii pe care altfel nu o putea obtine in acele vremuri barbare. A preferat sa ucida miracolul pentru a deveni custodele unei stiinte moarte, dar acceptate.

Acum, turnul este doar o ruina innegrita de funingine, unde vantul fluiera prin tevile de sticla sparte. Ea a plecat, purtand pe mana amprenta acidului din acea noapte - o cicatrice care ii va aminti mereu de pretul ascensiunii sale. Eu am ramas aici, un creator deposedat de foc, privind cum apele duc la vale resturile mandriei mele. Suntem legati pe vecie de acel avort al stiintei: ea, o academiciana celebra care traieste dintr-un plagiat infam, iar eu, un spectru ce bantuie laboratorul gol, constient ca dragostea noastra a fost doar prima victima sacrificata pe altarul unei cunoasterii care ne-a devorat pe amandoi.