Ferestrele inalte lasau sa treaca doar o lumina bolnava, o nuanta de plumb topit care se intindea pe podeaua din lemn putred. In incaperea aceea mirosea a hartie veche si a parfum ieftin, uscat, o aroma care incerca degeaba sa ascunda izul mult mai persistent al mucegaiului. Tapetul se dezlipea de pe pereti in fasii lungi, ca pielea unui bolnav, lasand la vedere tencuiala cenusie.

M-am asezat in fotoliul de catifea roasa, simtind cum praful fin se ridica la fiecare miscare. Pe masa din fata mea se afla o sticla din sticla intunecata si un pahar in care lichidul verde licarea palid. Acest elixir era singura legatura cu o realitate suportabila, o evadare din plictisul cumplit care imi amortea simturile si imi otravea fiecare gand. Plictiseala nu era o simpla stare de spirit, era un monstru invizibil care rodea incet din peretii acestei case si din propria mea minte.

Afara, cerul coborase atat de jos incat parea ca vrea sa striveasca acoperisurile. O ceata deasa si uda inghitea strazile inguste, transformand totul intr-un cimitir de piatra si umbre. Niciun zgomot nu venea din exterior, doar picaturile de ploaie care loveau rar si ritmic in geamul murdar, ca niste degete scheletice care cereau sa fie lasate inauntru.

Am ridicat paharul si am privit reflexia propriei mele figuri in sticla mata. Ochii imi erau incercanati, iar paloarea fetei trada orele lungi petrecute in aceasta izolare autoimpusa. In coltul camerei, un ceas vechi de perete batea cu un sunet grav, metalic. Fiecare secunda scursa era o lovitura directa, o amintire constanta a faptului ca timpul ne consuma fara mila, transformand tineretea si iluziile in cenusa.

O umbra s-a miscat in spatele meu, reflectata slab in oglinda crapata de pe perete. Nu m-am intors. Stiam ca nu este nimeni acolo si, in acelasi timp, stiam ca frica si degradarea au propria lor prezenta fizica in aceasta camera. O paloare subtila, ca de ceară, s-a asternut peste toate lucrurile din jur. Obiectele isi pierdeau conturul, devenind simple forme grotesti intr-un decor conceput doar pentru a gazdui un declin lent.

Am baut lichidul amar si am inchis ochii, asteptand ca noaptea sa inghita complet ce mai ramasese din aceasta zi cenusie si inutila.