Am privit cartea de vizita proaspat iesita din tipar, unde literele negre, reliefate pe cartonul fin, de un alb imaculat, straluceau ca o sentinta. Reusisem. La douazeci si opt de ani, devenisem cel mai tanar director din bransa, o pozitie pe care altii o atingeau abia la caruntete, dupa decenii de plecaciuni si compromisuri administrative. Pentru lumea de afara, eram prototipul succesului fulminant, omul de fier care calculase riscurile vietii cu precizia unui matematician. In realitate, eram doar un sclav care isi construise singur celula.

In aceeasi seara, am revazut-o pe ea la receptia oferita in cinstea numirii mele. O cunoscusem cu un an in urma, cand eram un simplu sef de birou, iar ea, fiica unui fost ministru cazut in dizgratie, traia dintr-o renta modesta, dar cu pretentii de regina in exil. Ea avea o frumusete distanta, aproape chirurgicala, si o inteligenta speculativa care simtea ambitia barbatilor asa cum rechinii simt sangele in apa. Din prima clipa, m-a tratat ca pe un subaltern promitator, un fel de investitie pe termen lung pe care o urmarea cu o curiozitate rece.

"Te felicit", mi-a soptit ea, apropiindu-se de mine cu un pahar de sampanie pe care abia daca il atinsese cu buzele. "Ai obtinut titlul. Acum ramane de vazut daca poti plati si intretinerea lui. Un director are nevoie de un stil de viata, nu doar de un birou de mahon."

Cuvintele ei, spuse cu un zambet fin, mi-au zgariat orgoliul. Am inteles imediat aluzia. Ca sa fiu acceptat definitiv in lumea ei, ca sa pot pretinde mana unei fete cu numele ei, trebuia sa intru intr-un joc al aparentelor in care sumele nu mai aveau nicio legatura cu logica mea economica. Din acea noapte, viata mea a devenit o cursa nebuna impotriva falimentului ascuns sub haine de lux. Am inchiriat un apartament imens pe bulevard, mi-am cumparat o masina sport pe care nu mi-o puteam permite si am inceput sa fac datorii uriase la camatari, doar pentru ca ea sa nu observe nicio fisura in armura succesului meu.

Jocul a mers prea departe saptamana trecuta, cand tatal ei mi-a cerut sa garantez cu fondurile companiei un imprumut riscant pentru o afacere cu terenuri. Era o ilegalitate flagranta, o semnatura care m-ar fi putut trimite direct la inchisoare daca lucrurile mergeau prost. Cand am ezitat, ea m-a privit cu un dispret suveran.

"Credeam ca esti un barbat de anvergura", mi-a spus ea, intorcandu-mi spatele. "Se pare ca am confundat ambitia ta cu frica unui mic functionar."

Acel repros m-a orbit. Ca sa ii dovedesc ca nu am limite, am semnat actele. Iar astazi, dezastrul s-a produs. Afacerea s-a prabusit, consiliul de administratie a cerut o verificare imediata a registrelor, si in cateva ore voi fi demascat, arestat si distrus public.

Am stat la birou pana la apusul soarelui, privind cum umbrele copacilor se lungesc pe covorul persan. Ea a intrat fara sa bata la usa, imbracata intr-o haina de blana eleganta, gata de plecare. Asajase pe masa un plic in care se aflau toate scrisorile si inelul de logodna pe care i-l cumparasem cu bani imprumutati.

"Am aflat de control", a spus ea pe un ton perfect caligrafiat, fara nicio emotie. "Imi pare rau, dar numele meu nu poate fi tarat intr-un scandal de delapidare. Ai fost prea grabit si prea putin prudent."

"Am facut-o pentru tine! Pentru ca tu mi-ai cerut sa fiu la inaltimea fanteziilor tale!" am strigat, ridicandu-ma de la masa, cu sangele navalindu-mi in obraji.

Persoana s-a oprit in usa, m-a privit lung si a zambit cu o mila inghetata. "Nu. Ai facut-o pentru orgoliul tau. Ai vrut atat de mult sa imi dovedesti ca esti un geniu, incat ai uitat ca esti doar un naiv care a crezut ca dragostea se negociaza ca o polita de asigurare. Ramai cu bine."

Usa s-a inchis discret in urma ei. Am ramas singur in biroul directoral, in timp ce pe strada se auzeau primii pasi ai celor veniti sa ma ridice. Am luat cartea de vizita de pe masa, am rupt-o in bucati mici si am inceput sa rad. Ea crezuse ca ma lasa ingenuncheat, dar se insela. In sfarsit, masca cazuse. Nu mai trebuia sa pretind ca sunt altcineva, nu mai aveam nicio imagine de salvat. Eram liber, chiar daca libertatea mea incepea pe treptele unui tribunal.