Nu m-am oprit de data asta. Nu a mai existat acel moment de ezitare si am ajuns la ea imediat. Distanta devenise inutila. Ea m-a privit doar o secunda. Respiratia ei era deja schimbata.

- Ai venit altfel… a spus ea incet.

Nu am raspuns. Mana mea i-a ajuns la talie direct si am tras-o spre mine fara introducere. Ea a reactionat instant, apropiindu-se fara sa opuna rezistenta. Corpurile ni s-au aliniat fara spatiu.

- Exact asa… a murmurat ea.

Nu mai era nimic de negociat. Nu am mai amanat nimic si am ajuns la ea fara rabdare. Sarutul a fost intens din prima clipa, fara acel inceput lent care pretinde control. Ea a raspuns imediat, mainile ei tinandu-ma aproape, ca si cum nu voia sa imi lase nicio scapare. Respiratiile ni s-au amestecat rapid. Mana mea s-a miscat sigur, fiecare atingere provocand o reactie clara.

- Nu… nu te opri… a spus ea, foarte jos.

Nu mai era o sugestie, si era nevoie pura. Nu m-am oprit. Ritmul a devenit greu, fiecare gest ducand mai departe, fara pauze si fara gand. Ea si-a sprijinit spatele de birou, dar m-a tras si mai aproape. Orice distanta devenise imposibila.

- Asta… asta nu mai este control… a murmurat ea.

- Nu mai este de mult.

Replica a venit aproape de buzele ei. Ea a inchis ochii o clipa, apoi s-a apropiat din nou, mai hotarata.

- Atunci nu ma lasa sa ma opresc…

Nu mai era nimic retinut acolo, si doar abandon. Gesturile au devenit fluide si intense. Cand ne-am desprins pentru o secunda, nu a fost liniste, si a fost lipsa de aer. Privirea ei era complet schimbata, mai adanca.

- Acum nu mai poti pleca… a spus ea incet.

- Nu mai vreau.

Ea a zambit usor. Nu mai era vorba de unde ne oprim, si de cat de departe suntem dispusi sa mergem fara sa mai privim inapoi.