Lumina din biroul de la capat

POVESTEA 448

Cand a iesit din lift, primul lucru pe care l-a vazut a fost lumina din biroul ei. Era trecut de zece. S-a oprit o clipa pe hol. Putea foarte bine sa plece. Chiar ar fi trebuit. In schimb, a batut usor in usa. Ea a ridicat privirea din laptop si a zambit imediat.

- Serios? Credeam ca ai plecat.

- Si eu credeam.

A inchis laptopul fara graba.

- Atunci?

El a ridicat din umeri.

- N-am ajuns prea departe.

Ea a ras scurt.

- Baneam.

El a tacut alaturi de ea cateva secunde. Niciunul nu se grabea sa zica ceva si, pentru prima data azi, nu era ciudat. El s-a apropiat.

- Zi lunga?

Ea a oftat.

- Nici nu mai stiu. M-a rupt.

- Las-o naibii macar cinci minute.

- Sincer, e cel mai bun plan pe care l-am auzit azi.

El a zambit.

- Standardul nu era foarte ridicat.

Ea a izbucnit intr-un ras scurt.

- Corect.

L-a privit cateva secunde. Mai atent decat pana atunci.

- De fapt... cred ca nici nu mai aveam chef sa plec.

- Nici eu.

Replica i-a iesit aproape fara sa gandeasca. Ea a coborat privirea si a zambit in coltul gurii.

- Era evident.

- Chiar asa?

- Da. Ai gasit deja trei motive diferite sa mai treci pe aici azi.

El a ras.

- Si n-a functionat niciunul?

- Ba da.

- Care?

- Toate.

A facut un pas spre el. Foarte mic. Destul cat sa nu mai fie nevoie sa ridice vocea.

- Acum e cam tarziu sa ne prefacem ca discutam despre munca.

- Cred ca am renuntat la ideea asta de ceva vreme.

Ea l-a privit direct in ochi.

- Bine.

A fost singurul cuvant. Dar felul in care l-a spus a schimbat toata incaperea. Cand s-au apropiat, niciunul n-a mai cautat un motiv sau o explicatie. De parca el se gandea la asta de toata ziua. Dupa cateva clipe, ea a ramas cu fruntea sprijinita de umarul lui. Afara incepea sa ploua. Picaturile loveau geamul rar, aproape linistitor.

- Ar trebui sa plecam, a spus ea.

- Da.

Niciunul nu s-a miscat. Ea a zambit fara sa ridice capul.

- Uite asa pierd mereu ultimul autobuz.

El a ras.

- Si eu care credeam ca ramai doar pentru rapoarte.

- Nu mai mint asa bine.

- Nici eu.

Ea l-a privit din nou si a clatinat usor din cap.

- Cred ca asta e problema.

- Care?

- Ca de fiecare data cand esti pe aici, mi se cam duce naibii toata concentrarea.

Daca ai ajuns pana aici, probabil nu a fost doar o poveste.
Mai gasesti altele in acelasi ton. Unele mai linistite. Altele nu.