Am incercat sa mai lungesc un pic dimineata, dar soarele a intrat prin geam direct peste mine, fara nicio jena. Mi-a taiat tot cheful si mi-a lasat doar o lumina amarata pe pat, cat sa ma invart prin casa degeaba pana la pranz.

Prin vecini merge vorba ca sunt un om asezat, genul care isi numara pasii pana la piata si isi strange hainele iarna ca sa nu le mănânce moliile. Ce prosti. Ei cred ca daca am trei scaune in casa si o masa care nu se clatina, am descoperit cum se traieste fara frica. Habar n-au ca scaunele alea stau acolo doar ca sa aiba pe ce sa se aseze ea cand imi bântuie prin minte in fiecare joi seara, fara sa anunte.

In aceeasi zi am vazut-o pe strada. Trecuse pe langa cizmarul din colt, imbracata intr-o haina galbena, dintr-o stofa ieftina, de stransese tot praful de pe drum pe umerii ei mici. Avea mersul ala bleg, de om fara nicio grija, de zici ca pamantul se invartea doar fiindca avea ea chef sa mearga pe jos pana la posta. Cand s-a intors spre mine sa-mi ceara doi lei ca sa sune la un numar uitat, am simtit cum se duc dracului toate planurile si economiile mele pe apa sambetei. Nu mai conta niciun ban.

"Tu esti ala care scrie scrisori pentru analfabetii din sat, nu?" mi-a spus ea, privindu-ma de sus, ca pe o simpla stampila de cauciuc. "Sunteti atat de caraghiosi voi, astia care traiti din cuvintele altora. Credeti ca daca puneti un punct la sfarsitul frazei, ati salvat si omul."

M-a lovit direct in ambitie, normal, ca eu eram cel cu scoala pe acolo. I-am intors-o direct, zambind stramb in timp ce-mi cautam maruntisul prin buzunarele gaurite:

"Femeie, vezi ca toate povestile voastre de dragoste stau in picioare doar fiindca va punem noi virgulele unde trebuie. Daca pun eu pixul jos maine si nu va mai scriu minciunile pe hartie albastra, gata cu boieria voastra. Ramaneti cu ochii in soare si cu buzunarele goale, asta e tot."

A ras scurt, de parca i-as fi spus cea mai mare gogomanie de pe lume. Si tocmai rasul ala de sus m-a facut sa-mi pierd mintile de tot. Ca sa o vad venind la mine de buna voie, ca sa-i demonstrez ca pot fi mai mult decat un biet copist cu degetele pline de cerneala, am facut o nebunie.

Am inceput sa le pun in avize ca au castigat la loterie, am masluit mosteniri pentru toate neamurile ei, am semnat acte pe munti care nici nu existau pe harta... de toate am facut. Totul ca s-o plimb duminica cu caruta pe la balciuri, sa-i cumpar turta dulce si inele de alama cu bani luati direct din avansurile pentru taxele de timbru. Ea ma lasa sa-i tin umbrela cand ploua, dar a doua zi pleca fara sa lase un cuvant, lasandu-ma pe mine sa dau socoteala in fata sefului de post.

Azi-dimineata s-a spart buba. M-am trezit cu jandarmii si cu perceptorul peste mine in casa, fara niciun avertisment, direct la trezire. Au pus sigiliu pe calimara, au luat la mana toate scrisorile trimise in ultimele sase luni si gata, acum isi strang hartiile sa ma duca la oras pentru fals si inselaciune. Sunt gata, s-a terminat smecheria. Am alergat ca un nebun pana la poarta ei, pe jos prin noroi, convins ca o sa inteleaga ca toata mizeria asta o facusem doar ca sa fiu si eu cineva in ochii ei.

Am gasit-o la pod, cu o traista de panza in mana, gata sa urce intr-o caruta straina care pleca spre gara. Cand i-am zis, cu vocea tremurand de oboseala si de draci, ca am pierdut si cerneala si libertatea din cauza ei, s-a uitat la mine de parca as fi fost un amarat de text plin de greseli pe care n-avea chef sa-l mai citeasca. Rece, complet straina.

"Ai fost un baiat de treaba, alearga tu mai incolo", mi-a spus ea in timp ce se urca pe bancuta de scanduri, fara sa clipeasca. "Ai vrut sa pari mare scriitor si-ai uitat ca viata nu se tine din scrisori de amor pe datorie. N-am eu timp de pierdut cu un barbat care se trezeste cu jandarmii la usa."

A plecat caruta si a lasat in urma doar un nor de praf pe drumul ala de tara. M-am intors in casa mea goala, m-am asezat pe prispa si acum astept sa aud pasii jandarmilor. Ma uit la hartia de somatie de pe masa si imi vine sa rad singur ca un idiot. Femeia asta chiar a plecat cu impresia ca m-a lasat distrus, o alta victima care a pus botul la fitele ei si a ramas in fundul gol. Dar sa-si ia gandul, ca s-a inselat amarnic. Chiar si asa, cu catusele la usa, tot cum am vuat eu a iesit. I-am aratat cine sunt. Eu am fost singurul nebun. N-am cumparat-o cu promisiuni sau lucruri gata facute; mi-am dat foc la viata cu mana mea. Macar asa, cand o ajunge la oras si o sa se uite in jur, o sa aiba o amintire pe care n-o sa o poata sterge niciodata.