Poezie sinceră despre iubire, viață și tot ce nu poate fi spus altfel decât în versuri.
Vezi toate poeziileEra târziu, dar nu ora îl apăsa, ci felul în care ziua refuza să se încheie în el. Orașul își trăgea luminile peste străzi ca pe o haină obosită…
El a intrat în noapte ca într-o rană deschisă. Străzile nu erau străzi, ci nervi expuși, iar lumina se rupea în bucăți, ca o oglindă care refuza să mai spună adevărul…
M-am trezit fără niciun motiv convingător să continui. Nu era oboseală, nici disperare. Doar o absență curată a oricărui impuls…
Fiecare poem este o bucată de adevăr — despre oamenii pe care i-am iubit, clipele care m-au schimbat, și lumea văzută prin ochii celui care simte prea mult.
Scriu în română pentru că nicio altă limbă nu are aceleași locuri secrete unde se ascund emoțiile adevărate.