Usa apartamentului ramanea mereu intredeschisa. Nu mult, si doar cat sa se vada o dunga subtire de lumina pe coridor. Barbatul care locuia acolo spunea ca balamaua e veche si nu mai tine. Nu o repara. Nici nu parea grabit sa o faca.

Vecinii observasera. Unii inchideau usa cand treceau, din obisnuinta. Dar de fiecare data, dupa un timp, usa se deschidea din nou, ca si cum apartamentul ar fi respirat. Femeia de vis-a-vis era singura care nu o atingea. Intr-o seara, cand se intorcea tarziu, vazu lumina si auzi un radio vechi cantand incet. Se opri in fata usii si ramase cateva secunde, fara sa bata.

- Puteti sa intrati, spuse barbatul din interior, fara sa o vada.
Femeia impinse usa usor. Apartamentul era simplu. O masa, doua scaune, un radio pe pervaz. Nimic in plus.
- Nu am vrut sa deranjez, spuse ea.
- Nu deranjati. Usa e deschisa tocmai pentru asta.

Se asezara pe scaune. Radioul murmura o melodie veche.

- De ce nu o inchideti? intreba ea dupa un timp. Barbatul se gandi putin.

- Pentru ca odata am inchis-o si nu a mai batut nimeni.

Femeia nu intreba cand sau cine. Unele detalii nu ajuta. In zilele urmatoare, incepu sa treaca din cand in cand pe la usa lui. Nu intra mereu. Uneori doar arunca o privire si mergea mai departe. Barbatul isi vedea de lucruri. Citea, asculta radioul, repara obiecte mici. Nu parea sa astepte ceva anume, si totusi lasa usa la fel.

Intr-o dupa-amiaza, femeia il gasi incercand sa stranga o balama.

- Se pare ca incercati sa o reparati, spuse ea.

Barbatul ridica din umeri.

- Nu stiu daca vreau sa se inchida de tot.

- Femeia zambi.

- Atunci nu o reparati. Lasati-o asa.

El se opri.

- Poate ca aveti dreptate.

Seara, femeia ramase mai mult. Baura ceai, ascultara radioul, vorbira putin despre lucruri fara importanta. Cand se ridica sa plece, se opri in prag.

- Nu o sa mai bat de fiecare data, spuse ea.

- Nu trebuie, raspunse barbatul.

Usa ramase intredeschisa. Pe coridor, lumina se prelingea ca in fiecare seara, dar de data aceasta nu mai parea un semn de asteptare. Era doar un loc prin care cineva putea intra fara sa fie intrebat de ce. Uneori, nu usa trebuie reparata, si felul in care oamenii invata sa treaca pragul fara teama.