Am privit biletul de favoare pentru cursa de linie si am simtit cum mi se strange carnea pe mine de un ras interior, amar si violent. Pe masa din sufragerie, langa ceasul de buzunar care batea cu un zgomot de nicovala, se aflau cheile de la biroul de avocatura si testamentul tatalui ei. Totul era pregatit pentru marea lovitura, actul prin care trebuia sa demonstrez intregii familii ca un biet fiu de impiegat de miscare le poate lua toata averea printr-o simpla semnatura bine plasata. Castigasem procesul, eram stapanul situatiei, si totusi ma simteam ca un cadavru in haine de gala.

In aceea seara am revazut-o pe ea la cazinoul din statiune. Aparitia ei printre mesele de joc purta amprenta acelei matasuri scumpe si a diamantelor care parca n-aveau nicio greutate pe pielea ei alba, de o raceala de marmura. Ea avea acest dar blestemat de a privi oamenii de parca le-ar fi cunoscut dinainte toate mizeriile ascunse, toate micile aranjamente cu constiinta. Cand s-a apropiat de mine, lasand sa se auda fosnetul rochiei sale lungi, am stiut ca jocul meu de-a siguranta se terminase.

"Ai semnat actele, nu-i asa?" mi-a soptit ea, fara sa ma priveasca, ochii ei fiind atintiti pe invartirea mecanica a ruletei. "Voi, astia care veniti de jos cu foamea in gat, aveti o tehnica impecabila de a fura, dar va lipseste stilul. Credeti ca daca ne luati mosiile, ne luati si sangele."

Cuvintele ei m-au lovit direct in crestetul orgoliului. Am vrut sa o prind de brat, sa ii spun ca tot acest plan diabolic, toate noptile pierdute printre dosare falsificate si martori cumparati fusesera facute doar pentru ea, ca sa o vad ingenuncheata, cerandu-mi iertare pentru anii in care ma privise ca pe un servitor de lux. Dar am tacut. Eram prea mandru ca sa imi strig disperarea in gura mare.

"Nu am furat nimic", i-am raspuns pe un ton care se vroia de o raceala desavarsita. "Am luat doar ceea ce legile voastre mi-au dat dreptul sa iau. Lumea voastra este batrana si putreda, a mea abia incepe."

A ras, un ras scurt, ca o lovitura de bici peste fata mea crispata. "Lumea ta nu va incepe niciodata, pentru ca tu nu stii sa traiesti fara frica de a fi prins."

Deznodamantul s-a produs la miezul noptii. Am mers la hotelul unde eram cazat, hotarat sa imi strang bagajele si sa parasesc orasul cu primul tren de marfar. Pe masa din camera ma astepta o somatie oficiala de la Parchet: jandarmii fusesera deja anuntati, un martor cheie vorbise, iar semnatura mea de pe testament fusese declarata fals in acte publice. Eram tradat de omul in care avusesem cea mai mare incredere, insusi complicele meu, care fusese cumparat de familia ei cu o suma ridicola.

N-am apucat sa ma ridic de pe scaun cand usa s-a deschis si ea a intrat, imbracata in mantoul ei lung de calatorie. S-a uitat la mine fara nicio umbra de triumf, si cu aceeasi mila inghetata care ma innebunise de la inceput.

"Trenul tau de salvare a plecat acum zece minute", mi-a spus ela, lasand pe masa biletul meu de favoare, pe care il gasise probabil la receptie. "Tata a aranjat totul. Peste un sfert de ora vor fi aici ca sa te ridice. Ai vrut sa ne distrugi, dar ai uitat ca noi avem timp sa asteptam, pe cand tu te-ai grabit ca un flamand la pomana."

"Ai stiut de la inceput?" am intrebat, simtind cum mi se usuca cerul gurii.

"Am stiut de cand mi-ai sarutat mana prima data si am simtit cum iti tremura degetele de ambitie", mi-a raspuns ea, intorcandu-se spre iesire. "Ai fost un adversar interesant, dar ai facut o greseala de scoala: ai crezut ca o persoana ca mine poate fi cumparata cu banii pe care i-ai furat de la ea."

A iesit, lasand usa intredeschisa, prin care venea aerul sarat si rece al marii. Am luat biletul de tren de pe masa, l-am rupt in bucati mici si am inceput sa rad singur in camera goala. Ea crezuse ca ma lasa distrus, o victima a propriei mele lacomii provinciale. Dar se insela amarnic. In acea secunda in care auzeam pasii jandarmilor pe coridor, am inteles ca esecul meu era desavarsit. Ii demonstrasem ca sunt capabil sa imi pun capul sub briciul legii doar pentru a trai o singura noapte cu iluzia ca i-am invins pe toti. Intrasem in casa lor ca un biet functionar si ieseam spre inchisoare ca un senior al propriei mele prabusiri.