Ea nu mergea acolo din placere. Era un loc al obligatiilor, al conversatiilor repetitive si al intalnirilor care nu lasau nimic in urma. Isi facea datoria de fiecare data cu aceeasi politete linistita, fara sa astepte ca ceva sa se schimbe. Nu credea ca i se va intampla ceva important intr-un astfel de loc.

Eu, in schimb, paream complet in largul meu. Nu eram zgomotos si nici nu incercam sa atrag atentia, si aveam o naturalete care ma facea usor de remarcat. Vorbeam cu oricine, ascultam cu rabdare si paream sa gasesc sens chiar si in cele mai banale conversatii.

Prima data cand am vorbit, ea nu a fost impresionata.
- Aveti talentul de a face orice discutie sa para interesanta, a spus ea, cu un ton usor ironic.
Nu m-am simtit jignit.
- Sau poate doar aleg sa ascult mai mult decat vorbesc.
Ea a ridicat usor sprancenele.
- Nu pare.
Am zambit.
- Atunci va trebui sa-mi acordati mai mult timp.

Nu a fost un inceput promitator, si nici unul de evitat. In zilele care au urmat, ne-am intalnit din nou. De fiecare data, conversatiile noastre deveneau putin mai lungi, putin mai sincere. Ea a inceput sa observe ca, atunci cand ascultam, chiar o faceam. Nu o intrerupeam, nu incercam sa-mi impun punctul de vedere. Eu am observat ca, atunci cand ea vorbea, spunea lucruri care meritau ascultate.

Intr-o zi, fara sa-si dea seama, ea a ras. Nu din politete, si sincer. Si a fost surprinsa.
- Nu ma asteptam sa-mi placa aceste conversatii, a spus ea.
Am privit-o cu o usoara satisfactie.
- Nici eu nu ma asteptam sa le astept.

A fost primul moment in care am recunoscut, chiar si indirect, ca ceva se schimbase. Cu timpul, locul acela care parea lipsit de importanta a devenit diferit. Nu pentru ca s-ar fi schimbat in sine, si pentru ca noi ne schimbasem in el. Intr-o dupa-amiaza, cand intalnirea noastra era pe cale sa se incheie, am spus:
- Este curios cum un loc pe care nu il alegi devine, la un moment dat, cel in care vrei sa fii.
Ea a zambit usor.
- Depinde cu cine esti acolo.

Nu am raspuns imediat.
- Atunci cred ca am fost norocos.
Ea m-a privit atent.
- Nu doar norocos.
A fost o pauza scurta.
- Si eu.

Nu a fost o declaratie elaborata, si a fost suficienta. Pentru ca in acel moment niciunul nu mai era acolo din obligatie, si din alegere. Iar uneori dragostea nu apare in locurile pe care le cautam, si apare exact acolo unde nu ne asteptam la nimic. Si tocmai de aceea o recunoastem mai greu, si o pretuim mai mult.