Camera care nu mai raspundea

POVESTEA 277

Telefonul suna in fiecare seara la aceeasi ora. Nu suna mult. De trei ori, apoi se oprea. Ca si cum cineva ar fi vrut doar sa verifice daca mai exista cineva de cealalta parte. Stateam de fiecare data nemiscat, ascultand. Nu raspundeam niciodata.

Apartamentul era mic si ordonat. Pe masa se aflau cateva farfurii curate, puse una peste alta, desi nu fusese niciun musafir de mult timp. Pe perete, un calendar ramasese la o luna veche. In apartamentul de dedesubt locuia o femeie care auzea telefonul in fiecare seara. La inceput nu i-a dat importanta, apoi a inceput sa numere. Trei sunete. Pauza. Liniste.

Intr-o zi, cand ne-am intalnit pe scara, ea m-a oprit.
- Va suna cineva in fiecare seara, a spus ea.
Am privit-o ca si cum as fi fost intrebat despre vreme.
- Da.
- Nu raspundeti.
- Nu.
Femeia a ezitat.
- Poate e important.
Am ridicat din umeri.
- A fost.

Nu am spus mai mult. In zilele urmatoare, ea a inceput sa urce pe palier cu cateva minute mai devreme, doar ca sa fie acolo la ora aceea. Nu intra, si doar astepta. Telefonul suna de trei ori, iar eu ramaneam inauntru. Intr-o seara, dupa ce sunetul s-a oprit, a batut la usa. Am deschis.
- Nu va deranjez mult, a spus ea. Dar m-am gandit... daca nu raspundeti, de ce nu il deconectati?
Am privit in urma mea, spre telefon.
- Pentru ca atunci nu ar mai suna.
- Si daca nu mai suna? a intrebat ea dupa o pauza.
Am inchis ochii pentru o clipa.
- Atunci chiar s-ar termina.

Cuvintele au ramas intre noi, simple si grele. In seara urmatoare, femeia a adus o cana de ceai si a batut din nou la usa, chiar inainte de ora obisnuita.
- Puteti sa nu raspundeti, a spus ea. Dar puteti sa nu fiti singur cand suna.
Am privit-o lung, apoi m-am dat la o parte. Ne-am asezat amandoi la masa. Ceaiul aburea usor. Telefonul a inceput sa sune. O data. De doua ori. A treia oara. Nu m-am miscat, iar ea nu a spus nimic. Sunetul s-a oprit.

Linistea care a urmat era diferita. Nu mai era goala. Am dus mana spre telefon, apoi m-am oprit.
- Maine, am spus incet.
Ea a dat din cap.
- Maine e bine.
Nu era o promisiune sigura. Poate aveam sa raspund, poate nu. Dar pentru prima data, sunetul telefonului nu mai era singurul lucru care lega doua camere. Uneori, nu raspunsul schimba lucrurile, si prezenta cuiva atunci cand nu esti in stare sa raspunzi.

Daca ai ajuns pana aici, probabil nu a fost doar o poveste.
Mai gasesti altele in acelasi ton. Unele mai linistite. Altele nu.