Am gasit telefonul intr-o cutie de carton, la un targ de vechituri unde nimeni nu negocia. Era un aparat fix, gri, cu un cablu prea lung si un autocolant mic pe spate pe care scria: "Va suna o singura data".

L-am cumparat fara sa intreb de ce.

L-am pus in bucatarie, langa chiuveta. Zilele au trecut fara nimic neobisnuit. Apoi, intr-o seara, in timp ce fierbeam apa pentru paste, telefonul a sunat. O singura data. Clar, scurt, ca un semn.

Am ridicat receptorul.

- Ai raspuns, a spus o voce.

- Cine e? am intrebat.

- Cineva care a ratat momentul potrivit, a spus. Acum il recuperez.

Convorbirea s-a intrerupt.

A doua zi am cunoscut-o intr-o statie de metrou unde trenurile intarziau fara explicatii. Statea langa o harta si muta cu degetul trasee imaginare.

- Unele linii se deschid doar pentru o clipa, a spus, fara sa ma priveasca.

- Si daca nu esti acolo atunci?

- Atunci pierzi. Sau inveti sa astepti altceva.

Am mers impreuna pana la suprafata. Afara ploua usor. Mi-a spus ca lucreaza la un serviciu care recupereaza apeluri pierdute. Nu cele ratate de pe telefon. Cele din viata.

- Oamenii nu raspund la timp, a spus. Dar uneori primesc o a doua sansa. Una scurta.

Eu restauram aparate vechi. Telefoane, radio-uri, orice mai putea transmite un semnal. Nu le faceam perfecte. Doar suficient incat sa prinda ceva.

Ne-am vazut din ce in ce mai des. Beam cafea in locuri unde muzica era prea incet. Vorbeam despre momentele pe care le-am lasat sa treaca.

- Daca ai primi un singur apel, a spus intr-o seara, cui ai raspunde?

Nu am raspuns imediat.

- Cred ca nu stiu, am spus.

A dat din cap, ca si cum asta era raspunsul corect.

Intr-o noapte, telefonul a sunat din nou. O singura data.

Am ridicat.

- E ultimul, a spus vocea ei.

- De unde suni? am intrebat.

- Din locul unde ajung apelurile neraspunse.

Linia s-a intrerupt.

A doua zi, nu am gasit-o. Metroul functiona normal. Harta era fixa. Telefonul din bucatarie nu mai avea ton.

Am asteptat. Am reparat aparate. Am ascultat linistea dintre semnale.

Dupa un timp, a aparut la usa mea, fara bagaj.

- Ai raspuns, a spus.

- De data asta, da.

A intrat ca si cum nu plecase niciodata.

Telefonul nu a mai sunat. Sta acolo, langa chiuveta, inutil si linistit.

Uneori il privesc si ma gandesc ca unele lucruri nu trebuie sa functioneze la nesfarsit. E suficient sa functioneze o singura data, exact cand trebuie.

Si am inteles ca iubirea seamana cu acel apel. Nu vine des. Dar daca raspunzi, schimba totul.