Nu am avut niciodata probleme cu somnul. Pana cand am inceput sa ma trezesc. Nu brusc, nu speriat, si deja treaz. Cu ochii deschisi. Cu corpul nemiscat.
Prima data am crezut ca e un vis. O paralizie de moment, nimic mai mult. Camera era exact cum o stiam. Peretii goi. Usa inchisa. Fereastra acoperita. Si totusi, ceva era diferit. Respiratia. Nu pentru ca nu as fi putut respira, si pentru ca nu eram sigur ca eu o faceam.

Sunetul era acolo, regulat, linistit. Dar nu il simteam in piept. L-am ascultat minute intregi, fara sa pot misca niciun muschi. Apoi, incet, controlul s-a intors. M-am ridicat, am aprins lumina, am verificat totul. Nimic.
A doua noapte s-a intamplat din nou. De data asta am fost mai atent. Respiratia nu venea din mine. Venea de langa mine. Nu puteam intoarce capul. Nu puteam vedea. Dar stiam. Era cineva in pat. Foarte aproape. Atat de aproape incat ritmul respiratiei lui incepea sa il influenteze pe al meu. Lent. Apoi sincron. Apoi identic.

Cand in sfarsit am reusit sa ma misc, am sarit din pat si am aprins lumina. Era gol. Dar cearsaful, pe partea cealalta, era usor adancit. Ca si cum cineva tocmai se ridicase.
Nu am mai dormit in noaptea urmatoare. Am stat treaz, privind patul. Asteptand. Si nimic nu s-a intamplat. Oboseala a venit in valuri. Gandurile au inceput sa se destrame. La un moment dat, fara sa-mi dau seama, am clipit mai mult decat trebuia. Si atunci m-am trezit din nou.

Dar nu in acelasi fel. De data asta nu eram intins. Eram deja in pozitia in care adormisem. Dar nu imi aminteam sa ma fi asezat. Si respiratia era deja acolo. Langa mine. Calma. Familiara.
Am incercat sa lupt. Sa ma misc mai repede decat inainte. Dar era inutil. Pentru ca, incet, am inceput sa inteleg ceva mult mai rau. Nu venea doar noaptea. Ramanea. In timpul zilei aveam momente scurte in care nu mai eram sigur daca eu respir sau daca doar continui un ritm inceput de altcineva. Daca gandurile mele sunt ale mele sau doar raspunsuri. Daca miscarile mele sunt initiate sau imitate.

In aceasta seara nu voi mai incerca sa rezist. Voi face altceva. Voi adormi constient. Si voi ramane atent. Pentru ca exista o intrebare la care trebuie sa raspund. Cand ma trezesc, cine se ridica primul din pat?