Era o seara obisnuita. Atat de obisnuita incat nimic nu parea important. Ea statea la fereastra si se uita la strada, iar eu rasfoiam o carte fara sa citesc de fapt nimic. Intre noi nu era cearta. Nici tacere apasatoare. Doar un fel de liniste lunga, ca o camera in care cineva a stins lumina prea devreme.

La un moment dat a spus: "Te mai simti fericit cu mine?". Intrebarea nu avea ton de repros. Era pusa aproape curios, de parca raspunsul nu mai putea schimba mare lucru. Am ridicat ochii din carte. Am vrut sa raspund repede, sigur. Dar ceva m-a oprit. Pentru ca raspunsul simplu nu mai era complet adevarat. "Nu stiu", am spus. Ea a dat usor din cap: "Nici eu".

Ne-am cunoscut intr-o perioada in care totul era intens. Apoi viata a inceput sa curga. Serviciu, oboseala, griji marunte. Lucruri normale, pe care oamenii le suporta impreuna. Doar ca noi am inceput sa le suportam separat. Nu ne-am tradat. Nu ne-am mintit. Am facut ceva mai discret. Am incetat sa ne privim cu adevarat. "Te mai gandesti uneori cum eram la inceput?", a intrebat ea.

Am inchis cartea. "Parca erau alti oameni". Ea a zambit trist: "Exact asta simt si eu". Nimeni nu a ridicat vocea. Doar doua persoane care au inteles ca dragostea lor nu murise intr-o explozie, si intr-o lenta lipsa de aer. Am mers impreuna pana la usa. Nu pentru ca trebuia sa plece atunci, si pentru ca amandoi stiam ca incepe plecarea. "Nu vreau sa te pierd complet", a spus ea.

Dar adevarul era simplu. Unele iubiri nu dispar din lipsa de sentimente. Dispar pentru ca oamenii devin alti oameni. Ea a iesit pe hol si s-a intors o clipa: "Daca ne-am fi cunoscut acum, crezi ca ne-am fi indragostit?". Am stat cateva secunde fara sa raspund. Intrebarea era prea sincera pentru un raspuns frumos. "Nu stiu", am spus. A dat din cap si a plecat.

Am ramas in prag mult timp dupa aceea. Nu pentru ca asteptam sa se intoarca, si pentru ca incercam sa inteleg ceva simplu. Uneori dragostea nu esueaza. Doar se termina exact cand oamenii care au creat-o nu mai exista. Iar ce ramane dupa este o amintire corecta. Am inchis usa si pentru prima data casa mi s-a parut mult mai mare. Nu pentru ca disparuse ceva, si pentru ca lipsea cineva care o facea locuibila.