Pe masa mica de langa fereastra se adunau scrisori. Nu erau multe, dar erau toate la fel, aceeasi hartie, aceeasi cerneala albastra, aceeasi grija cu care erau impaturite.

Niciuna nu avea destinatar.

Barbatul care le scria avea obiceiul sa se aseze la masa in fiecare seara, dupa ce lumina de pe strada devenea mai slaba. Scria cateva randuri, uneori o pagina intreaga, apoi impaturea foaia si o lasa in sertar.

Nu era clar pentru cine scria. Poate pentru cineva plecat, poate pentru cineva care nu venise niciodata.

Intr-o dimineata, femeia care locuia vizavi batu la usa lui. Tinea in mana o scrisoare.

- Cred ca asta e a dumneavoastra, spuse ea.

Barbatul privi hartia. Era una dintre scrisorile lui. Probabil o scapase cand coborase scarile..

- Se pare ca una dintre ele a decis sa plece singura", murmura el.

Femeia zambi. "Nu avea nume pe ea. M-am gandit ca poate nu stie unde sa ajunga."

Barbatul o pofti inauntru. Apartamentul era ordonat, aproape prea ordonat. Pe masa statea stiloul si o foaie alba, asteptand.

Femeia privi spre sertar.

- Sunt mai multe?

- Destule.

- Si nu le trimiteti niciodata?

El ridica din umeri.

- Uneori scrisul e suficient. Nu toate cuvintele au nevoie de drum.

Femeia se apropie de fereastra. De acolo se vedea curtea mica dintre cladiri.

Totusi, femeia spuse incet "Unele cuvinte asteapta sa fie auzite."

Barbatul nu raspunse imediat. Lua scrisoarea din mana ei si o aseza pe masa.

In zilele urmatoare, femeia incepu sa bata la usa lui.Uneori aducea ceai, alteori doar o intrebare fara importanta.

Barbatul continua sa scrie, dar scrisorile deveneau mai scurte.

Intr-o seara, femeia observa ca pe foaia de pe masa aparuse un nume.

Nu era scris mare, si nici hotarat.

- Se pare ca una dintre scrisori a gasit destinatarul", spuse ea.

Barbatul inchise stiloul.

Poate, raspunse el. "Sau poate destinatarul a fost aici tot timpul."

Femeia nu lua scrisoarea. Nu era nevoie.

Se asezara amandoi la masa. Fereastra era deschisa si aerul serii intra incet in camera.

Sertarul cu scrisori ramase inchis.

Pe masa, foaia noua astepta. De data aceasta nu mai era o scrisoare fara destinatar. Era doar inceputul unei conversatii care nu mai avea nevoie de hartie.