El a ajuns iar primul. Evident. Avea acel optimism naiv al barbatului care spera ca de data asta ea va fi punctuala. A verificat ora, a privit in jur si si-a reglat zambetul de "sunt relaxat, dar implicat".

Ea a aparut dupa un sfert de ora, radiind. Cu o inghetata in mana si un aer de om care intarzie din principiu.

- N-am putut rezista tentatiei, a spus ea. Era reducere la fericire in cornet.

El a incercat sa para ironic.

- Daca intarzii si a treia oara, inseamna ca e stilul tau.

Ea a ridicat spranceana:

- Nu, inseamna ca imi place compania ta. Eu nu intarzii unde nu vreau sa ajung.

Au mers la o terasa mica, genul acela de loc care parea facut pentru rasuri necontrolate si pahare rasturnate. El a vrut sa para serios, dar ea deja povestea cum aproape a fost ceruta in casatorie de un tip care confundase inteligenta cu compatibilitatea Wi-Fi.

- A zis ca simte o conexiune. I-am raspuns: "Da, dar routerul meu emotional e pe parola".

Chelnerul a scapat o lingurita, ea a ras. El a ras si mai tare. Oamenii de la masa vecina au inceput sa zambeasca fara sa stie de ce. Era genul de ras care se raspandeste ca o epidemie buna.

Apoi ea a vrut sa-l puna la incercare:

- Hai sa vedem daca ai umor adevarat. Spune-mi un compliment care nu suna ca un compliment.

El s-a gandit un moment si a zis:

- Arati ca genul de femeie care mi-ar strica toata rutina.

Ea a inclinat capul, zambind:

- Corect. Si tu arati ca genul de barbat care s-ar bucura de haosul ala.

Seara s-a lungit in glume, jocuri de cuvinte si priviri care incepusera sa rada singure. Cand au iesit din local, ea i-a spus:

- Stii, imi place ca nu te iei prea in serios. Majoritatea o fac si e plictisitor.

- Si tu ce faci cand devine plictisitor?

- Plec. Sau transform plictiseala in gluma. Dar cu tine… inca rad.

S-au despartit in coltul acelorasi strazi, dar de data asta ea a ramas cateva secunde in plus.

- Sa stii ca data viitoare o sa ajung la timp.

- Serios?

- Da. Ca sa vezi cum arata surpriza.

Si a plecat razand, lasand in urma miros de vanilie, cateva ecouri de replici inteligente si senzatia aceea ciudata ca uneori umorul e doar preludiul unei dependente frumoase.