Punctul de foc
Camera era calda, aproape prea calda. Aerul parea incarcat de ceva care nu avea inca forma, dar era clar prezent. Ea statea sprijinita de marginea mesei, cu palmele pe lemnul rece, simtind contrastul care ii facea pielea sa tresara.
El a intrat fara zgomot si s-a oprit la cativa pasi. Nu a spus nimic. Privirea lui a ramas fixa asupra ei, iar atentia aceea directa a facut-o sa inspire mai adanc.
- Nu te misca.
Vocea lui a fost joasa, dar sigura. Ea a ramas exact asa. Nu pentru ca trebuia, si pentru ca tensiunea momentului o tinea pe loc. Simtea cum dorinta incepe sa urce lent, concentrata, fiecare secunda fara atingere amplificand senzatia.
El s-a apropiat incet. Distanta dintre ei a devenit minima, dar nu o atinsese inca. Aerul dintre corpurile lor parea fierbinte. Ea isi simtea pulsul in piept si in gat. Cand mana lui a ajuns pe talia ei, presiunea a fost ferma si clara. Fara graba. Fara ezitare. Un fior i-a strabatut spatele si a trebuit sa-si tina respiratia pentru o clipa.
- Exact asa.
Tonul lui avea o liniste aproape periculoasa. A apropiat-o complet de el. Contactul a fost brusc mai intens decat anticiparea. Ea i-a simtit pieptul, caldura, tensiunea tinuta acolo. Mana ei a urcat instinctiv pe umerii lui, cautand stabilitate.
Respiratia lor devenise rapida. Apropierea buzelor a fost lenta, deliberata, oprindu-se exact inainte de contact. Acel spatiu minuscul a fost aproape insuportabil. Cand in sfarsit s-au atins, senzatia a fost fierbinte, concentrata, ca o descarcare lenta dupa o tensiune prea lunga. Ea s-a apropiat mai mult fara sa gandeasca, raspunzand instinctiv la ritmul lui.
Au ramas lipiti cateva clipe, cu respiratii grele si pielea incalzita. Dorinta nu disparuse. Se transformase intr-o caldura profunda care continua sa pulseze intre ei. Si pentru o clipa lunga, lumea din jur parea sa fi disparut complet.