Gara era aproape goala. Un anunt intarziat se auzea vag in difuzoare, dar nimeni nu parea sa-l asculte. El statea pe o banca rece, cu mainile impreunate, privind liniile ferate care dispareau in intuneric.

Ea a aparut fara zgomot. Pasii ei au fost acoperiti de ecoul spatiului gol. S-a oprit langa el, dar nu s-a asezat imediat.

- Ai venit, a spus ea.

- Stiam ca o sa vii.

A zambit usor, apoi s-a asezat langa el. Nu foarte aproape. Dar suficient.

Cateva secunde au trecut fara cuvinte. Doar sunetul distant al unui tren care nu era al lor.

- Cat mai avem? a intrebat ea.

- Destul cat sa nu ne grabim.

Ea si-a intors capul spre el. Privirea ei nu era calma. Era concentrata, ca si cum ar fi vrut sa retina fiecare detaliu.

El i-a atins mana. Simplu. Direct. Ea nu s-a retras. Din contra, degetele ei s-au inchis peste ale lui.

- Nu imi place locul asta, a murmurat ea.

- Nici mie. Dar are ceva sincer. A ridicat spranceana.

- Sincer?

- Aici totul pleaca sau ramane. Fara mijloc.

Ea a tacut. Apoi s-a apropiat mai mult. Genunchii lor s-au atins. Contactul a fost mic, dar suficient.

El s-a intors spre ea. I-a atins obrazul, cu aceeasi rabdare pe care o avea mereu. Ea si-a inclinat capul in palma lui.

Sarutul a venit discret. Aproape ascuns. Nu pentru ca se temeau, ci pentru ca momentul cerea liniste.

Trenul a trecut pe alta linie, zgomotos. Dar ei nu s-au desprins.

Mainile lui au coborat pe talia ei, iar ea s-a apropiat complet, uitand de spatiul public, de gara, de tot.

- O sa plec, a spus ea incet.

- Stiu.

- Si totusi…

El a apropiat-o mai mult.

- Totusi esti aici acum.

A inchis ochii o clipa, apoi l-a sarutat din nou, mai sigur, mai prezent. Nu mai era ezitare.

Timpul parea sa se stranga intre ei, ca si cum gara intreaga astepta acelasi lucru.

Cand s-au desprins, ea a ramas aproape, fruntea lipita de a lui.

- Nu imi place ca trebuie sa plec.

- Nici mie. Un anunt s-a auzit clar de data asta. Trenul ei.

Ea a expirat incet.

- Nu ma opri.

El a zambit slab.

- Nici nu incerc.

S-a ridicat. A facut cativa pasi, apoi s-a intors. Pentru o secunda.

El nu s-a miscat. Doar a privit-o.

Si in locul acela rece, pe peronul 3, ramasese ceva cald, greu de explicat si imposibil de dus cu tine.