Orgoliu discret
El a cunoscut-o intr-o dupa-amiaza in care ploua marunt, iar lumea parea ocupata cu lucruri serioase. Ea statea dreapta, cu o carte inchisa in mana, ca si cum tocmai decisese sa nu mai creada in povesti. Prima lor conversatie a fost politicoasa. A doua a fost prudenta. A treia a inceput sa fie periculoasa.
El a observat ca ea raspunde cu masura. Nu ridica tonul, nu cauta sa impresioneze. Spunea exact cat trebuie, apoi tacea. Tacerile ei nu erau goale. Erau pline de ganduri, iar el, dintr-un impuls pe care nu l-ar fi recunoscut nici in fata oglinzii, voia sa stie ce se ascunde acolo.
Ea l-a judecat la inceput. I s-a parut sigur pe el, poate prea sigur. Felul in care zambea, atentia cu care asculta, replicile bine asezate. I s-a parut genul de barbat care stie ce efect are. Si poate chiar stia. Dar nu-l ajuta la nimic in fata ei.
Au inceput sa se intalneasca in acelasi cerc de oameni. Conversatiile lor aveau mereu o tensiune fina, aproape eleganta. El o provoca cu intrebari subtile. Ea raspundea cu ironii abia sesizabile. Cei din jur vedeau doar politete. Ei simteau altceva.
Intr-o seara, discutia a alunecat spre lucruri mai personale. El a intrebat-o daca crede in iubire. Ea a raspuns ca iubirea este un lux pentru cei care nu se tem sa fie sinceri. El a tacut. Pentru prima data, nu a avut replica pregatita.
In zilele urmatoare, a devenit mai rezervat. Nu din indiferenta, si din teama. Simtea ca orice gest neatent ar putea strica echilibrul fragil dintre ei. Ea a observat schimbarea si, in loc sa se bucure, a simtit o neliniste. Orgoliul ei nu voia sa faca primul pas. Inima ei ar fi vrut.
Momentul decisiv a venit fara spectacol. O plimbare scurta, un drum aproape gol. El i-a spus, cu o sinceritate care i-a surprins chiar si vocea, ca o respecta mai mult decat pe oricine cunoscuse. Ca nu o admira pentru frumusete, desi o vedea. O admira pentru mintea ei, pentru felul in care il facea sa fie atent la fiecare cuvant.
Ea l-a privit lung. A inteles ca nu era un joc. Nici o incercare de a cuceri. Era un adevar spus fara garantie. Si atunci, cu o simplitate care a desfiintat toate aparentele, i-a raspuns ca orgoliul ei a tinut-o departe, dar inima ei nu a plecat nicio clipa.
Nu a fost o declaratie dramatica. Nici promisiuni exagerate. A fost o intelegere tacita intre doi oameni care au ales sa fie onesti, chiar cu riscul de a pierde.
Iubirea lor nu a inceput cu flacari si juraminte. A inceput cu respect. Si, in lumea lor atenta la aparente, acesta era cel mai indraznet gest posibil.