El nu avea obișnuința de a-și declara preferințele. În cercul lor, gusturile se exprimau prin gesturi mici, prin frecvența unei vizite, prin atenția acordată unei conversații. Era un limbaj suficient de clar pentru cei dispuși să-l observe.

Ea observa.

Nu făcea remarci inutile și nu căuta să atragă atenția. Avea însă o memorie exactă pentru detalii. Știa când el își schimba tonul, când o întrebare devenea prea atent formulată, când o tăcere spunea mai mult decât o replică.

Se întâlneau des, fără să fi stabilit vreodată acest lucru. Aceleași vizite, aceleași plimbări, aceleași seri în care muzica era ascultată mai mult din obligație decât din plăcere.

Într-o astfel de seară, ea a spus cu o ușoară distracție.

"Este curios cât de mult pot spune oamenii fără să afirme nimic direct."

El a răspuns cu un zâmbet reținut.

"Este, probabil, un semn de rafinament". Ea l-a privit pentru o clipă mai atent decât de obicei.

"Sau de ezitare".

El nu a contrazis-o. Dar nici nu a confirmat.

În zilele următoare, comportamentul lui nu s-a schimbat. A continuat să fie atent, politicos, prezent. Doar că, pentru prima dată, aceste calități au început să pară insuficiente.

Ea nu a spus nimic. Nu era genul care să ceară clarificări.

Câteva săptămâni mai târziu, a apărut o altă prezență în cercul lor. Un domn care nu avea subtilitatea lui, dar avea avantajul unei exprimări directe.

Nu a durat mult până când atenția ei s-a îndreptat spre această nouă certitudine.

El a observat schimbarea. A înțeles-o. Și, cu o logică impecabilă, a decis că este momentul să fie mai clar.

Din păcate, claritatea are nevoie de timp. Iar timpul nu era de partea lui.

Când a ales, în sfârșit, să-i vorbească direct, situația era deja stabilită.

"Cred", a spus el cu o seriozitate rară, "că am fost prea rezervat în a-mi exprima preferințele".

Ea l-a privit calm.

"Nu", a răspuns. "Ați fost foarte consecvent."

El a făcut o pauză.

"Și asta nu a fost suficient".

Ea a zâmbit ușor.

"A fost suficient pentru a fi înțeles. Doar că ceea ce ați ales să nu spuneți a fost la fel de clar ca ceea ce ați spus."

El a înclinat capul, acceptând observația.

În societatea lor, asemenea concluzii nu necesitau explicații suplimentare.

Preferințele, atunci când rămân prea mult timp implicite, au un mod discret de a deveni irelevante.