El era mândru de claritatea lui. Nu în sensul ostentativ, ci în acel mod liniștit în care un om își organizează viața astfel încât nimic să nu devină complicat fără motiv. Sentimentele, în această ordine, trebuiau înțelese înainte de a fi exprimate.

Ea nu împărtășea această metodă. Nu respingea analiza, dar avea o suspiciune constantă față de lucrurile care sunt prea bine explicate înainte de a fi trăite.

S-au întâlnit într-o vizită unde conversația era, ca de obicei, plăcută și perfect lipsită de riscuri. Între ei, însă, apăreau uneori propoziții care nu se potriveau cu restul serii.

"Credeți", a spus ea într-un moment de liniște, „că este necesar să înțelegem complet un sentiment înainte de a-l recunoaște?”

El a răspuns fără ezitare.

"Cred că este prudent".

Ea a zâmbit ușor.

"Și dacă, între timp, sentimentul nu mai are răbdare?"

El a considerat întrebarea interesantă, dar teoretică. A tratat-o ca atare.

În săptămânile următoare, a început să reflecteze mai des la conversațiile lor. Îi plăcea precizia ei, felul în care îl obliga să-și formuleze gândurile mai atent.

A decis, în cele din urmă, că sentimentele lui sunt suficient de clare pentru a fi exprimate.

Această concluzie i-a oferit o satisfacție liniștită.

Din nefericire, a venit prea târziu.

Când a aflat că ea acceptase o propunere de căsătorie, nu a simțit imediat regret. A simțit, mai întâi, surprinderea calmă a unui om care a ajuns la o concluzie corectă într-un moment complet nepotrivit.

Au mai avut o singură conversație înainte de plecarea ei.

El a început fără introduceri inutile.

"Am ajuns, în sfârșit, la o explicație clară".

Ea l-a privit cu o curiozitate discretă.

"În privința cărui lucru?"

El a continuat...

"În privința sentimentelor mele".

Ea a înclinat capul ușor.

"Este una realizare importantă".

El a făcut o pauză scurtă.

"Doar că nu mai este utilă".

Ea a zâmbit calm.

"Nu toate concluziile trebuie să fie utile. Unele sunt doar corecte".

El a privit-o atent.

"Și aceasta este suficient?"

Ea a răspuns simplu.

"Este suficient pentru dumneavoastră".

După aceea conversația s-a încheiat fără alte explicații.

În lumea lor, lucrurile erau adesea înțelese perfect.

Doar că, uneori, înțelegerea venea exact în momentul în care nu mai putea schimba nimic.