Lumina de la ora cinci

Se trezi fără motiv. Nu visase nimic. Sau poate visase, si uitase imediat. În cameră era liniște. Lumina de la ora cinci intra oblic pe tavan, subliniind imperfecțiunile varului.

Stătea întins si asculta propria respirație. Îi părea un zgomot străin. Ca si cum altcineva ar fi dormit în locul lui.

Lucra la un ghișeu, într-o instituție unde oamenii veneau cu hârtii si plecau cu alte hârtii. Îi plăcea ordinea formularelor. Fiecare căsuță avea un rost. Fiecare ștampilă confirma ceva. În spatele geamului gros, viețile celorlalți păreau clare. Se căsătoreau. Divorțau. Declarau. Solicitau. El doar primea si înregistra.

Într-o după-amiază, o femeie a început să plângă în fața lui. Nu violent. Doar tăcut. I-a spus că i s-a respins cererea. Nu înțelegea de ce. El i-a explicat calm. Regulamentul era simplu. Lipsea o semnătură.

Femeia îl privea ca si cum el ar fi decis totul. De fapt, nu decidea nimic. A repetat explicația. Ea a plecat fără să mai spună ceva. Pe birou a rămas o urmă umedă, rotundă.

Seara, în drum spre casă, s-a gândit la lacrima aceea. Nu la femeie. Nu la povestea ei. Doar la forma perfectă a urmei. I s-a părut că exprimă mai mult decât toate cuvintele auzite peste zi.

Acasă, a mâncat în picioare. A deschis televizorul fără sunet. Oamenii gesticulau pe ecran. Știrile curgeau. Războaie. Alegeri. Promisiuni. Totul părea urgent si în același timp îndepărtat.

A stins televizorul. Liniștea a revenit imediat, ca si cum nu fusese întreruptă.

Într-o duminică, a ieșit din oraș. A mers pe un drum de țară fără destinație. Câmpurile erau uscate. Cerul larg. Soarele puternic îi făcea ochii să lăcrimeze. Nu era tristețe. Doar lumină prea multă.

S-a așezat pe marginea drumului. A luat o piatră mică si a aruncat-o cât a putut de departe. Piatra a căzut fără zgomot. Nimeni nu a observat gestul. Nici el nu știa de ce îl făcuse.

A înțeles atunci că multe dintre gesturile lui sunt la fel. Fără martori. Fără ecou. Totuși reale.

Când s-a întors la oraș, clădirile îl așteptau la locul lor. Ghișeul. Formularul. Ștampila. Totul pregătit pentru o nouă zi.

Dimineața următoare, la ora cinci, lumina a intrat din nou pe tavan. A privit-o fără să caute un sens. Era doar lumină.

Si, pentru moment, asta era suficient.