Lumina din camera era joasa, filtrata de o lampa mica din colt. Umbrele se miscau usor pe pereti, iar aerul parea incarcat de asteptare. Ea statea langa masa, sprijinita usor de marginea ei, incercand sa-si tina respiratia egala.

El a intrat fara zgomot si a inchis usa in urma lui.

Nu s-a apropiat imediat. A ramas cateva secunde privind-o, lasand tacerea sa creasca intre ei.

- Vino.

Un singur cuvant, spus calm.

Ea a facut un pas spre el. Apoi inca unul. Simtea cum fiecare miscare ii accelereaza pulsul. Cand a ajuns aproape, el a ridicat mana si i-a prins usor incheietura.

- Aici.

Gestul era ferm, dar controlat. A mentinut-o exact la distanta pe care o voia.

Mana lui a urcat lent pe bratul ei, oprindu-se din cand in cand. Fiecare pauza facea tensiunea sa creasca. Ea isi simtea pielea devenind mai sensibila, fiecare secunda fara contact complet amplificand dorinta.

- Priveste-ma.

Ea a ridicat ochii. Privirea lui era linistita, dar intensa.

El s-a apropiat pana cand corpurile lor aproape se atingeau. Aproape. A lasat un spatiu minuscul intre ei, suficient cat sa-i faca respiratia neregulata.

Buzele lor erau la o distanta mica, dar el a asteptat.

In acea clipa suspendata, ea a simtit cum dorinta urca lent, fiecare moment fara atingere facand totul mai puternic.

Mana lui a tras-o usor mai aproape de talie. Contactul a fost cald, ferm. Ea si-a dus instinctiv mana pe pieptul lui, simtind ritmul stabil al inimii.

Apropierea buzelor a fost lenta, deliberata. Nu grabita.

Cand in sfarsit distanta a disparut, tensiunea acumulata s-a transformat intr-o caldura profunda care continua sa pulseze intre ei.

Si pentru o clipa lunga nimeni nu s-a grabit sa rupa momentul.

Pentru ca uneori cea mai intensa parte a dorintei este felul in care cineva o tine exact la limita, fara sa o lase sa dispara.