Usa s-a inchis in spatele lor cu un clic surd. El si-a lasat telefonul pe masa fara sa-l verifice. Ea si-a dat jos cerceii, lent, privindu-l prin oglinda. Liniste. Tensiunea era acolo, plina, intre ei. Nu se cunosteau prea bine. Dar se simteau prea intens ca sa mai conteze.

- Esti constient ca o sa ma urasti pentru asta?

- Poate. Dar nu in seara asta.

Ea s-a intors. Rochia lunga, neagra, se lipise de corpul ei ca un secret nerostit. Sanii liberi sub materialul subtire. Buzele rosii, umede. Privirea clara. Nu era naiva. Era hotarata. "N-am nevoie de promisiuni. Doar de mainile tale".

El s-a apropiat. A ridicat un colt al rochiei si i-a sarutat coapsa, lent, ca un juramant nerostit. Apoi a urcat incet, in timp ce degetele lui trageau rochia peste capul ei. Cand a ramas goala in fata lui, n-a clipit. Doar a respirat adanc.

- Frica?

- Doar dorinta.

A tras-o spre pat si a culcat-o pe spate. Nici graba, nici ezitare. Doar certitudinea ca nimic in lumea asta nu era mai real decat pielea ei sub mainile lui. A coborat incet, buzele lui atingandu-i abdomenul, coapsele, interiorul genunchilor. Ea ofta din ce in ce mai adanc, cu degetele infipte in cearsafuri, in timp ce limba lui o gusta lent, cu precizie.

Apoi a urcat din nou peste ea si a intrat fara sa intrebe. Fara sa se opreasca. Ritmul lui era greu, adanc, calculat. Fiecare impingere era o declaratie: o sa-ti amintesti de mine si cand o sa fii langa altcineva.

Ea gemea cu capul dat pe spate, pieptul ridicandu-se frenetic, genunchii stransi in jurul taliei lui. L-a zgariat pe spate si a tipat scurt cand a venit, cu tot corpul tremurand sub el. El a continuat, fara mila, pana cand si-a gasit eliberarea, scurt, adanc, cu un oftat infundat intre dinti.

Au ramas intinsi, goi, transpirati, cu corpurile inca lipite. Ea a zambit prima. "Camera 918. O sa fie greu sa uit". El a privit tavanul, zambind fara sa rada. "O sa ne amintim amandoi. Aici n-a fost sex. A fost inevitabil".