Haideti sa va explic cum iti poti pierde pofta de mancare inainte sa apuci s-o comanzi.

Am iesit la un date. Simplu. Civilizat. Eu cu o foame normala, ea cu un aer de om care a depasit deja nivelul asta basic al existentei.

Ne-am asezat. Eu ma chinuiam cu geaca, ea deja ma analiza. N-a trecut un minut si a livrat replica.

- Eu nu cred in relatiile clasice. Prefer conexiunile autentice.

Bun. In momentul ala am stiut ca meniul o sa fie singurul lucru concret din seara aia.

Am dat din cap.

- Da, normal, am zis, ca un om care voia doar sa ajunga la partea cu mancarea.

Dar nu. A inceput. Energii, vibratii, societate, oameni deconectati, autenticitate. Un TED Talk complet, doar ca fara pauza si fara apa.

Chelnerul? Disparut. Probabil a simtit si el ca intram intr-o zona periculoasa.

La un moment dat se opreste si ma intreaba:

- Tu ce cauti?

Intrebarea aia serioasa, de parca urma sa-mi decid viitorul pe loc.

M-am gandit doua secunde. Sincer.

- In momentul asta? Sa mananc.

Pauza.

Zambet politicos. Genul ala de zambet care spune "am facut o greseala".

Si gata. Acolo s-a rupt filmul.

Ea voia conexiuni. Eu voiam cartofi prajiti.

Nimeni nu a gresit, dar nici n-a castigat nimeni.

Doar ca, daca tot vorbim de autenticitate, macar eu am fost sincer pana la capat.