Scoala de la sat avea o curte mare si un teren de sport care vara se umplea de praf. Intr-o dupa-amiaza am ramas dupa ore, fara motiv clar. Am spus acasa ca mai am ceva de rezolvat. Ea era deja acolo, pe banca de langa teren.

M-am asezat langa ea si am privit cateva minute copiii mai mici care jucau fotbal. Strigau, se certau, apoi uitau imediat. "Te-ai gandit ce faci dupa scoala?" m-a intrebat ea. Am spus ceva vag despre oras, despre o meserie, despre ideea ca nu voi ramane aici toata viata.

Ea a dat din cap. A spus ca si ea se gandeste la plecare, desi nu stie exact unde. Am stat multa vreme fara sa vorbim. La un moment dat si-a sprijinit cotul de genunchiul meu, fara sa para ca face ceva important. Pentru mine a fost suficient cat sa-mi amintesc toata viata dupa-amiaza aia prafuita.