Era spre seara, cand satul incepe sa se goleasca de zgomot. Oamenii intrau in curti, portile scartaiau o data, apoi liniste. Eu stateam pe banca de la poarta ei. Nu era prima data si, daca sunt sincer, nici nu aveam un motiv foarte clar sa fiu acolo.

Spuneam ca trec "in drum spre magazin". Magazinul era in partea cealalta a satului. Ea a iesit cu o galeata sa ude florile de langa gard. Cand m-a vazut, s-a oprit o secunda si a zambit scurt. "Tot pe aici?" m-a intrebat. Am ridicat din umeri, de parca ulita aia ma chema zilnic.

Am stat de vorba despre lucruri mici. Din cand in cand, ea turna apa la radacina florilor. Cand a terminat, s-a asezat pe banca langa mine. Nu s-a intamplat nimic spectaculos. Nici declaratii, nici gesturi mari. Doar doua persoane care stateau pe o banca intr-o seara de vara si incercau sa prelungeasca momentul.