In spatele scolii era un mar batran. Acolo ne strangeam de obicei dupa ore. Ajung primul si arunc cu pietricele in trunchi, fara tinta. Cand apare ea, se aseaza pe radacina mare de langa copac.

Vorbim incet, mai mult despre profesori si teme. La un moment dat ea rade si imi spune ca sunt prost. Dar o spune bland. Rad si eu, desi nu stiu exact de ce.

Cand plecam fiecare spre casa, niciunul nu spune ca maine vom veni iar acolo. Dar venim.