Camera era scufundata intr-o lumina moale, galbuie. Lampa de pe noptiera lasa umbre lungi pe pereti. El statea langa masa, cu un pahar in mana, dar nu bause nimic. O privea. Ea era rezemata de marginea patului, cu parul desfacut peste umeri. Nu parea grabita. Parea ca stie exact ce face tacerea aceea dintre ei.

- Te tot uiti la mine, a spus ea.

- Pentru ca nu te satur.

A lasat paharul jos si s-a apropiat. Fiecare pas parea deliberat, ca si cum ar fi vrut sa prelungeasca momentul acela in care dorinta nu s-a implinit inca. Cand a ajuns in fata ei, nu a atins-o imediat. A ridicat mana, apoi a lasat-o sa cada pe talia ei, lent. Pielea ei era calda. Ea a tras aer adanc in piept.

- Esti periculos cand esti calm, a murmurat ea.

- Tu esti periculoasa cand stai asa.

Ea a zambit abia vizibil. Apoi si-a pus palma pe pieptul lui. Sub degetele ei, bataia inimii era clara, puternica. El s-a aplecat si i-a sarutat gatul. Nu grabit. Nu lacom. Fiecare atingere era prelungita, ca si cum ar fi vrut sa simta exact cum reactioneaza. Ea si-a inclinat capul si s-a apropiat mai mult.

Degetele ei s-au strecurat pe spatele lui, tragandu-l aproape. Trupurile s-au lipit complet. Caldura dintre ei devenea tot mai greu de ignorat.

- Credeam ca ai mai multa rabdare, a soptit ea.

- Am. Tocmai de asta nu ma grabesc.

Au ajuns pe pat fara sa-si dea seama cand. Hainele au devenit doar obstacole inutile si au disparut incet, aproape absent. El a ramas o clipa privind-o. Ea nu s-a ascuns. Il privea inapoi cu acelasi calm provocator.

Cand s-a aplecat peste ea, miscarea a fost lenta. Controlata. Apropierea lor era intensa, dar nu haotica. Era o explorare atenta, ca si cum fiecare ar fi vrut sa descopere exact cum raspunde celalalt. Respiratiile s-au amestecat. Mainile lui au urmat liniile trupului ei, iar ea i-a raspuns cu miscari sigure, tragandu-l mai aproape ori de cate ori se indeparta.

Momentul in care dorinta a ajuns la limita a venit aproape pe nesimtite. Un val scurt, intens, care i-a lasat pentru cateva secunde fara cuvinte. Dupa, au ramas lipiti unul de altul. Ea i-a atins umarul cu varful degetelor, absenta.

- Stii ce imi place?

- Ce?

- Ca aici nu exista martori.

El a zambit usor.

- Unele lucruri sunt mai adevarate cand nu le vede nimeni.

Si camera a ramas tacuta, pastrand secretul noptii.