Domnule, eu sunt un om serios. Jur. Am iubit-o. Cu tot ce-am avut. Inclusiv cu masina de spalat, luata in rate, la recomandarea unui coleg de birou care, intre noi fie vorba, a si dat-o la perete dupa doua luni.

- Si ea? Ea, domnule…o fatuca desteapta, cu gene lungi si vise scurte. Cand am cunoscut-o, lucra la un salon de unghii si citea Paulo Coelho, dar eu n-am fost carcotas. Am zis: "O educ eu". I-am luat carti. Filme bune. Ba chiar am dus-o la teatru, la o piesa de Ibsen. A plans. Nu pentru piesa. Pentru ca am intarziat la cina la mama ei.

- Dar sa revenim: eu o iubeam. Sau, ma rog, o iubisem. Pana intr-o zi, cand a aparut un baiat. Cu masina mica, dar muzica tare. Unul din aia care zic "frate" la orice. Ea a zis ca e prieten din copilarie. Dupa doua saptamani, l-am gasit in chilotii mei. In sufragerie.

- Am zis: "Gata. Ajunge". Am fost domn. Am tacut. Am plecat.

- Dar asculta partea cea mai buna. Dupa o luna, se intoarce. Cu o sacosa. Cica: "Am facut dulceata". Eu, prost, ma inmoaie. Zic: "Hai sa bem un ceai". Si bem. Radem. Ca-n filmele proaste.

- A doua zi, cand ma trezesc, lipsesc televizorul. Si borcanul de dulceata.