Era o casă retrasă, ascunsă în spatele unui câmp gol, unde vântul cânta printre trestii ca o voce veche și obosită. Zidurile erau de piatră deschisă, iar la ferestre atârnau perdele albe, care se mișcau mereu, chiar și când nu era vânt...ca și cum respirau.

El o găsise acolo într-o dimineață fără soare. Ea citea, așezată lângă fereastră, cu lumina palidă jucându-i în păr. În jurul ei, cărțile erau împrăștiate peste podeaua din lemn, deschise, uitate. Când ridică privirea, îl privi fără mirare, ca și cum l-ar fi așteptat.

- Știam că vei veni, spuse ea încet.

- Nu știam că mai trăiești, răspunse el.

Ea zâmbea...poate că nu trăiesc. Sau poate că nu mor niciodată.

El se apropie, și aerul din jurul ei mirosea a ceară topită și flori ofilite.

- De ce te-ai ascuns de mine?.

- Nu m-am ascuns. M-am oprit în loc. Tu ai mers mai departe.

Trecură clipe de tăcere grea, în care perdelele se mișcau lent, aproape omenește.

- Ai iubit pe altcineva, spuse el, și glasul îi tremura.

- Am iubit o umbră, răspunse ea. O umbră care purta chipul tău.

El se apropie și îi atinse mâna. Era rece, dar reală.

- Atunci lasă-mă să te iau de aici.

- Nu poți, zise ea blând. Casa nu mă lasă să plec.

El privi în jur. Pereții păreau să pulseze ușor, ca un trup care respiră.

Ce e locul ăsta?.

Ea închise cartea.

- E inima mea. Și acum ești prins în ea.

Focul din șemineu se aprinse brusc, fără scântei. Flăcările dansau pe ziduri, iar perdelele albe se ridicau încet, plutind, ca și cum ar fi vrut să-i atingă.

- Nu mă teme", șopti ea, apropiindu-se. Dragostea nu mai doare aici.

- Dar… e o închisoare.

- Toată iubirea e o închisoare, spuse ea, și îl sărută.

Sărutul acela îl arse până la lacrimi. Când își deschise ochii, ea dispăruse. Casa era goală, dar perdelele se mișcau încă.

În lumina gri a dimineții, el își văzu reflexul în geam și lângă el, chipul ei, blând, senin, privind spre el din cealaltă parte a sticlei.

Afară, câmpul rămânea gol.

Dar în casa cu perdele albe, două umbre continuau să respire împreună, în tăcere, legate de un sărut care nu mai avea timp.