Ploua marunt in seara cand am ajuns la casa. Picaturile cadeau constant pe acoperisul vechi, producand un sunet monoton. Dealul pe care se ridica era gol, iar copacii din jur erau atat de batrani incat ramurile lor pareau niste brate rasucite.

Casa avea trei etaje si prea multe ferestre.

Prea multe pentru o clădire atât de mică.

Unele erau sparte, altele acoperite cu scanduri, dar toate pareau sa priveasca spre drum, ca niste ochi obositi care nu clipesc niciodată.

Am intrat cu o lanterna si o lumanare.

Aerul era rece si greu. Podeaua era acoperita cu praf gros, iar fiecare pas lasa urme clare, singurele urme din toata casa.

Cel putin asa am crezut.

Am intrat cu o lanternă și o lumânare.

Aerul era rece și greu. Podeaua era acoperită cu praf gros, iar fiecare pas lăsa urme clare, singurele urme din toată casa.

Cel puțin așa am crezut.

Am aprins lumanarea si am inceput sa urc scarile. Lemnul scartaia incet sub greutatea mea. Fiecare treapta suna diferit, ca si cum scara ar fi avut propria voce.

La etajul al doilea am privit inapoi.

Si atunci am vazut.

Pe treptele de jos aparusera alte urme.

Urme de pasi.

Nu erau acolo inainte.

Si nu erau ale mele.

Erau mai mici.

Mai inguste.

Am coborat doua trepte, cu inima batand violent.

Urmele erau proaspete in praf.

Si duceau... in sus.

Am ridicat lanterna si am privit spre etajul al treilea. Coridorul de sus era complet intunecat.

Nimic nu se mișca.

Nimic nu se auzea.

Am urcat incet.

O treapta.

Apoi alta.

Urmele continuau inaintea mea, aparand una cate una, in praf, exact ca si cum cineva invizibil ar fi urcat scarile in acelasi timp.

Cand am ajuns sus, urmele au intrat intr-o camera mica.

Usa era deja deschisa.

Am intrat.

Camera era aproape goala. Doar un pat vechi si o oglinda sprijinita de perete.

Urmele se opreau chiar in fata oglinzii.

M-am apropiat.

Lanterna tremura in mana mea.

In oglinda vedeam camera...patul... si pe mine.

Dar mai era ceva.

In spatele meu, in reflexie, statea o silueta mica.

Imobila.

Cu capul usor inclinat.

M-am intors imediat.

Camera era goala.

Cand m-am uitat din nou in oglinda, silueta era inca acolo.

Doar ca acum

era mult mai aproape.