ACOLO UNDE CEDEZI

POVESTEA 215

Camera era calda, dar nu sufocanta. O caldura care se aduna lent, ca o respiratie tinuta prea mult timp. Ea statea sprijinita de perete, cu palmele lipite de suprafata rece, incercand sa-si mentina echilibrul intre control si dorinta.

Il auzea miscandu-se in spatele ei. Fiecare pas era lent, calculat, ca si cum nu ar fi vrut sa ajunga prea repede. Tocmai asta o facea sa-si simta pielea mai sensibila, fiecare secunda devenind mai intensa.

S-a oprit aproape. Foarte aproape.

- Nu te intoarce.

Vocea lui a fost joasa, sigura.

Ea a inchis ochii pentru o clipa. Comanda nu o speria. O fixa. Ii dadea un punct clar in jurul caruia corpul ei putea sa raspunda fara ezitare.

Respiratia lui i-a atins ceafa. Caldura aceea i-a trimis un fior lent pe spate. Nu o atinsese inca, dar corpul ei reactiona deja.

Mana lui s-a apropiat si a ramas suspendata la cativa centimetri de talia ei. Amanarea era aproape dureroasa. Pielea ei simtea deja contactul, desi nu exista inca.

Cand a atins-o, presiunea a fost ferma, clara. Nu grabita. Nu ezitanta.

Ea a inspirat brusc.

- Exact asa.

El s-a apropiat complet, pana cand pieptul lui era aproape de spatele ei. Aproape. A lasat acel spatiu minim intre ei, iar tensiunea a devenit electrica.

Mana lui a ramas acolo, stabila, conducand usor. Nu forta. Directiona. Ea si-a dat seama ca nu mai incearca sa reziste. Nu pentru ca nu putea. Pentru ca nu voia.

- Acum.

Un singur cuvant.

S-a intors lent spre el. Privirea lor s-a intalnit la o distanta prea mica pentru a mai fi ignorata. Ochii lui erau linistiti, dar intensi.

Buzele lor s-au apropiat, oprindu-se exact inainte de contact. Respiratia comuna devenea fierbinte.

El a asteptat o secunda.

Apoi inca una.

Tocmai acea amanare a dus totul la limita.

Cand in sfarsit a inchis distanta, gestul a fost lent, sigur, ca si cum momentul fusese construit exact pentru acea clipa.

Au ramas apropiati, respirand acelasi aer, fara sa se grabeasca.

Pentru ca uneori dorinta devine cel mai intensa exact atunci cand cineva stie sa o tina la limita… si sa nu o lase sa cada prea repede.